ADHD la copii: Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate, cum o recunosti si ce ai de facut ca parinte

Exista momente in viata de parinte in care te poti simti coplesit de comportamentele lui. Copilul poate fi mereu in miscare, pare ca nu asculta, isi pierde lucrurile, intrerupe conversatiile sau nu reuseste sa isi finalizeze temele si ai primit deja observatii de la educatoare sau invatatoare si ti s-a spus ca este „prea agitat”, „prea neatent” sau „dificil”

In astfel de situatii, ca parinte te poti intreba daca nu cumva este vorba despre ADHD, adica tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate cu care tot mai multi copii se confrunta. ADHD este o tulburare care tine de modul in care functioneaza creierul. Nu este rezultatul unei educatii slabe, al lipsei de disciplina sau al rasfatului excesiv. In acelasi timp, poate fi gestionata cu succes atunci cand este inteleasa corect si abordata cu rabdare si consecventa.

In acest articol vom discuta pe larg ce inseamna ADHD, cum se manifesta la copii si ce ai de facut ca parinte daca te confrunti cu un astfel de diagnostic al copilului tau.

Ce inseamna ADHD

ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder), cunoscuta in limba romana drept tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate, este o afectiune neurodezvoltamentala care debuteaza in copilarie si poate continua in adolescenta si la varsta adulta.

Cand spunem „neurodezvoltamentala”, ne referim la faptul ca este legata de modul in care se dezvolta si functioneaza anumite zone ale creierului. Cercetarile din ultimele decenii au aratat ca la copiii cu ADHD exista diferente in functionarea circuitelor neuronale implicate in controlul atentiei, al impulsurilor si al autoreglarii comportamentale. Neurotransmitatori precum dopamina si noradrenalina au un rol esential in acest proces.

Este foarte important sa intelegem ca ADHD nu este o lipsa de vointa. Copilul nu este in mod constient neatent, ci adesea „nu poate” sa isi mentina atentia in acelasi mod in care o fac alti copii.

Cat de frecvent este ADHD?

Statisticile internationale estimeaza ca aproximativ 5–7% dintre copiii la nivel global sunt diagnosticati cu ADHD. Baietii sunt diagnosticati mai frecvent decat fetele, insa acest lucru nu inseamna ca ADHD este rar la fete. De multe ori, la fete predomina forma neatenta, cu mai putina hiperactivitate vizibila, ceea ce face ca tulburarea sa fie mai greu de recunoscut.

Un alt aspect important este ca simptomele trebuie sa fie prezente inainte de varsta de 12 ani, sa dureze cel putin 6 luni si sa afecteze vizibil functionarea copilului in cel putin doua medii diferite, de exemplu acasa si la scoala.

Tipurile de ADHD

ADHD poate fi clasificat in trei forme principale:

1. Forma predominant neatenta – copilul este distras cu usurinta, nu duce la bun sfarsit o sarcina sau uita repede instructiunile primite.
2. Forma predominant hiperactiva-impulsiva – copilul este agitat, se catara peste tot, vorbeste mult si repede, nu are rabdare sa iti astepte randul la joaca sau in timpul unei conversatii.
3. Forma combinata – copilul prezinta simptome de neatentie si semne de hiperactivitate-impulsivitate.

Aceasta clasificare ne ajuta sa intelegem ca nu toti copiii cu ADHD sunt extrem de agitati. Unii pot parea mai degraba visatori, dezorganizati si distrasi, fara sa fie neaparat foarte activi fizic.

Multivitamine Pentru Sanatatea Celor Mici

Cum se manifesta ADHD la copii

Manifestarile ADHD sunt diferite de la un copil la altul, tocmai de aceea este necesara evaluarea efectuata minutios de catre un profesionist pentru a pune un diagnostic. In timp ce unii copii pot fi neatenti sau usor de distrasi, altii nu pot sta linistiti si actioneaza prompt, fara sa se gandeasca la urmari.

1. Neatentie

Cea mai frecventa manifestare in ADHD este neatentia. Un copil cu ADHD poate avea dificultati in a-si mentine atentia asupra unei activitati care necesita efort mental sustinut, cum ar fi temele sau cititul. Poate incepe o sarcina cu entuziasm, dar sa o abandoneze rapid. Poate face greseli din neatentie, nu pentru ca nu stie materia, ci pentru ca pierde detalii importante.

Aceasta forma de neatentie persistenta poate afecta performanta scolara si, mai grav, afecteaza increderea copilului in propriile capacitati.

2. Hiperactivitate

Hiperactivitatea nu inseamna doar ca un copil este energic. Multi copii sunt energici si curiosi, iar acest lucru este perfect normal. In ADHD, problema este dificultatea de a adapta nivelul de activitate la context.

Copilul poate sa se foiasca constant, sa se ridice din banca fara permisiune, sa alerge in situatii nepotrivite sau sa vorbeasca excesiv. Poate avea inclusiv dificultati in a participa la activitati care necesita liniste si rabdare.

3. Impulsivitate

Impulsivitatea este o alta manifestare frecventa in ADHD. Copilul poate raspunde inainte ca intrebarea sa fie complet formulata, poate intrerupe frecvent conversatiile sau are dificultati in a-si astepta randul.

Aceste comportamente pot genera, in unele situatii, conflicte cu colegii. In realitate, copilul are dificultati in a-si controla impulsurile, nu intentioneaza sa deranjeze.

Dincolo de simptomele vizibile, ADHD are un impact emotional profund. Un copil care primeste constant critici si este corectat poate ajunge sa dezvolte o imagine de sine negative, se poate simti diferit, neinteles sau „mai putin capabil”.

In lipsa sprijinului de catre parinti si cadrele didactice, pot aparea anxietate, frustrari sau comportamente contradictorii.

Produse Premium De Ultima Generatie pentru Cresterea si Dezvoltarea Copiilor

Ce ai de facut ca parinte daca ai un copil diagnosticat cu ADHD

Primirea unui diagnostic de ADHD pentru copilul tau poate fi coplesitor si este firesc sa fie asa. In primul rand, este esential sa intelegi ca parinte ca ADHD nu inseamna rezultatul unei educatii gresite si nici o dovada ca nu esti bun ca parinte.

ADHD este o tulburare neurodezvoltamentala, ceea ce inseamna ca tine de modul in care functioneaza creierul copilului, in special ariile responsabile de reglarea atentiei, a impulsurilor si a comportamentului. Copilul tau nu alege sa fie neatent sau impulsiv. In multe situatii, el depune un efort considerabil pentru a face fata unor cerinte care, pentru alti copii, sunt mai usor de gestionat.

Dupa diagnostic, informeaza-te corect ca parinte. Cu cat intelegi mai bine mecanismele din spatele ADHD, cu atat vei putea interpreta comportamentele copilului printr-o abordare mai realista si mai empatica. De exemplu, atunci cand nu isi termina tema, nu inseamna neaparat ca copilul nu are vointa, ci ca ii este greu sa isi mentina atentia si organizarea. Daca vei privi astfel lucrurile, relatia dintre voi nu se degradeaza si vei sti cum sa il abordezi.

In plan practic, copiii cu ADHD functioneaza mai eficient atunci cand mediul este organizat si regulile sunt clare. Stabilirea unui program zilnic relativ constant, ora de trezire, masa, teme, joaca, ora de culcare, reduce nivelul de haos si ajuta la reglarea comportamentului

Un alt aspect de care sa tii cont este modul in care oferi feedback. Copiii cu ADHD primesc frecvent observatii, uneori negative, atat acasa, cat si la scoala. In timp, acest lucru poate afecta stima de sine. De aceea, este extrem de important sa observi si sa intaresti comportamentele pozitive, chiar si atunci cand par mici. Lauda ar trebui sa fie intotdeauna orientata catre efort: „Am observat ca ai stat concentrat 10 minute fara sa te ridici, asta arata ca te straduiesti.” Astfel, copilul invata ca progresul este posibil si ca efortul sau este vazut.

De asemenea, chiar daca copilul tau este diagnosticat cu ADHD, acest lucru nu inseamna ca nu i se pot impune limite. Ele raman necesare. Copilul are nevoie de limite clare, consecvente si explicate clar. Diferenta consta, bineinteles, in modul in care sunt aplicate. Un ton calm, ferm si consecvent este mult mai eficient decat tipetele sau pedepsele dure. Reactiile intense din partea parintelui pot amplifica impulsivitatea copilului, in timp ce calmul ofera un model de autoreglare.

Nu in ultimul rand, ai grija de tine. Ca parinte, sa cresti un copil cu ADHD poate fi solicitant si uneori obositor. Discuta cu un psiholog, cu alti parinti aflati in situatii similare si participa, de cate ori ai ocazia, la grupuri de suport. Astfel, sentimentul de izolare si neputinta poate fi mai usor de suportat si, de asemenea, poti gasi solutii practice care sa te ajute sa iti gestionezi dificultatile si sa ii dezvolti copilului punctele sale forte.

Vitamine Necesare pentru Copii pentru Cresterea Sanatoasa, Dezvoltarea Structurii Osoase, a Sistemului Nervos si Imunitate Puternica